Toma et comp., bășcălie ieftină cu ștaif ongist, filosofie și politologie în format de buzunar

Pentru Mircea Toma nu a fost deloc ”sfîrșitul lumii” în 2012, ba chiar am avut senzația că prevedea un viitor de aur… n-a fost, de altfel, singur în acea speranță, mulți intelectuali și-au descoperit atunci uselismul interior! Dar e ”sfîrșitul lumii” acum, cînd amestecă cu o incompetență mult mai mare decît cea pe care i-o reproșează Anei Blandiana, două discursuri substanțial diferite. Gabriel Liiceanu vorbește din perspectiva secularismului, unul cu atît mai interesant cu cît e adoptat de mulți intelectuali de stînga europeni. Dar aceste nuanțe nu contează, important e să lovim în ”elită”, dacă se poate doi dintr-o lovitură, perfect! Nu am nici o simpatie, cred că s-a văzut, de altfel, pentru discursul care incriminează refugiații. Dar am o profundă antipatie pentru relativiștii haioși și vamaioți ca Toma, care oricum nu se iau în serios nici pe ei înșiși, dar contribuie din plin la banalizarea și trivializarea tuturor lucrurilor serioase din România. Cea mai mare derută pe care o încearcă un om care trăiește de niște ani în străinătate e aceea că în România chiar și cel mai tragic, complicat și sensibil subiect e prilej de bășcălie ieftină. Asta reprezintă Toma et comp., bășcălie ieftină cu ștaif ongist, filosofie și politologie în format de buzunar, numai bune să amestece tot și toate, să radicalizeze, să facă dialogul imposibil, să hrănească isteria. Maximă vigilență cu nazisme inexistente, maximă relaxare cînd cu Ponta și frații lui…
Anuncios