România cade și ea, silențios, iar votantul responsabil, mic și zgribulit oricum, e adormit de lipsa scandalului

A început campania electorală în România și, în ciuda mizei enorme, lucrurile par mai liniștite ca niciodată. Înteleg că au ajuns și în România, între timp, reglementările cu privire la panotajul de exterior, deci că s-a terminat cu circul și cu poluarea vizuată, cu agresarea trecătorului, cu băgarea pe gîtul cetățeanului, turmentat sau nu, a figurilor supradimensionate (și eventual prost fotografiate) de gherțoi politici și a mesajelor lor mai mult sau mai puțin tîmpe. S-a terminat cu scandalul, e în sfîrșit liniște și pace, conform visului iliescian.

Ar fi un lucru bun, un lucru lăudabil și civilizat, la care personal am visat mereu și nu doar în ceea ce privește reglementarea publicității politice, ci și a celei comerciale: ori de cîte ori ajungeam în București, dinspre țări unde nu ai voie să pui o imensă reclamă la whisky pe fața muzeului național, deplîngeam starea în care se afla, din cauza lăcomiei netemperate de nimic a comercialului unit cu publicitarul, capitala țării mele.

Ar fi deci un lucru bun, dacă n-ar cădea în cel mai prost moment posibil. Pentru că tocmai lipsa acestei agresiuni vizuale, acum, în noiembrie 2016, în contextul global și regional, lipsa scandalului vor adormi și ultimele rămășite de vigilență ale votantului.

Dacă nu vezi în fiecare zi, în drum spre serviciu, figura de Nae Girimea a lui Dragnea, uiți că există și că trebuie să faci efortul să ieși din casă și să votezi împotriva lui. Tu uiți, dar el continuă să existe, undeva dincolo de cîmpul tău vizual, să fie alive and kicking, iar după alegeri s-ar putea să-ți aduci aminte de asta și să fie prea tîrziu. Pentru că a promis, pe față, fără menajamente, că, după alegeri ”toți vor plăti”. Și, spre deosebire de America lui Trump, în România instituțiile au vîrsta preșcolară și nu-l vor putea aduce la sentimente mai bune, cu atît mai puțin ”normaliza”, așa cum pare că se întîmplă totuși cu președintele american.

S-ar putea să simți nevoia, după 4 decembrie, o dată de România va fi încălecată complet de PSD-ALDE, să ieși în stradă, să protestezi, să dormi pe caldarîm, ca americanii cărora nu le vine să creadă că Trump a ajuns al 45-lea președinte, ca englezii care încă nu înțeleg ce și cum s-a putut întîmpla și cer reluarea referendumului, ca moldovenii care cer reluarea alegerilor, iar la toate astea ți se va răspunde, eventual cu un rînjet de satisfacție: poporul a ales așa, perfect democratic, zarurile sînt aruncate, dacă protestezi înseamnă că nu înțelegi esența democrației.

Anuncios