Mihail Kogălniceanu către Alexandru Ioan Cuza,5 ianuarie 1859: ”Fii simplu, măria ta, fii domn cetățean…”

 

Măria ta.
După una sută cincizeci și patru ani de dureri, de umiliri și de degradație națională, Moldova a reintrat în vechiul său drept, confințit prin capitulațiile sale, dreptul de a-și alege pre capul său, pe domnul.
Prin înălțarea ta pre tronul lui Ștefan cel Mare, s-a reînălțat însăși naționalitatea română. Alegîndu-te de capul său, neamul nostru a voit să împlinească o veche datorie către familia ta, a voit să-i răsplătească sîngele strămoșilor tăi, vărsat pentru libertățile publice.
Alegîndu-te pre tine domn în țara noastră, noi am vroit să arătăm lumei aceea ce toată țara dorește: la legi nouă, om nou.
O, doamne! mare și frumoasă îți este misia! Constituția din 7 (19) august ne însemnează o epohă nouă și măria ta ești chemat să o deschizi!
Fii dar omul epohei; fă ca legea să înlocuiască arbitrariul; fă ca legea să fie tare, iară tu, măria ta, ca domn, fii bun, fii blînd, fii bun mai ales pentru aceia pentru care toți domnii trecuți au fost nepăsători sau răi.
Nu uita, că dacă cincizeci de deputați te-am ales domn, însă ai să domnești peste două milioane de oameni!
Fă dar ca domnia ta să fie cu totul de pace și de dreptate, împacă patimile și urile dintre noi și reintrodu în mijlocul nostru strămoșeasca frăție.
Fii simplu, măria ta, fii bun, fii domn cetățean; urechea ta să fie pururea deschisă la adevăr și închisă la minciună și lingușire.
Porți un frumos și scump nume, numele lui Alexandru cel Bun. Să trăiești dar mulți ani, ca și dînsul; să domnești ca și dînsul, și fă, o doamne, ca prin dreptatea Europei, prin dizvoltarea instituțiilor noastre, prin sintimentele tale patriotice, să mai putem ajunge la acele timpuri glorioase ale nației noastre, cînd Alexandru cel bun zicea ambasadorilor împăratului din Bizanția că: Romînia nu are alt ocrotitor decît pre Dumnezeu și sabia sa!
Să trăiești, măria ta!
Mihail Kogălniceanu, Scriei alese, Editura Tineretului, 1956, pref. Domnica Filimon
Anuncios